STATUI DE CEARĂ!

Uneori lucrurile în jurul nostru înnebunesc. Am vrea să le prindem, să le tăiem picioarele, să le masacrăm avânturile, dar nu reușim să apucăm niciodată linia de final. Oamenii o iau razna. Dau bir cu fugiții și se ascund, la capătul răbdării, pentru a nu fi prinși. Le e teamă de confruntări și mai abitir, n-au suficientă putere să strige răspicat, din toți rărunchii, că nimic nu-i ce trebuie să fie, dacă nu-i bine ticluit. În viață se dă din coate puternic!

Se intră prin spate și tot pe-acolo se și iese. Nu din teamă sau din vreo indolență nebănuită, ci pur și simplu scurtătura ajută mereu învingătorii. Nu-i paradox și nici lipsă de bun simț. E doar cea mai corectă variantă în cazurile de extremă urgență în care nici o resuscitare nu-și mai spune cuvântul. Și nu vrem s-auzim pudibonzii, moralii și corecții! Tot ce-i corect pe lumea asta ține de tine, de integritate, de bun simț și educație. Restul e un deja-vu, o povestea născută special să subjuge!

Invidia e mai mult decât egoismul, e mai mult decât prinderea cuiva în lanțurile propriei percepții. Invidia roade și scoate la iveală micimea celui care o simte. Nu știu cum, dar invidioșii sunt de cele mai multe ori trecuții, uitații, sau cei care-și doresc cu toată suflarea să reușească în viață și n-au cum. Vinovații? Se caută, fără drept de apel, împrejur. Niciodată în colțul tău. Oameni-s mulți și fiecare luptă, cu dinții, la propriu, să muște dintr-o bucată a plăcerii, a reușitei, dar nu toți apucă să se sature.

Invidioșii stau la pândă, gata să atace în orice moment. Îți zâmbesc languros în față, sărutându-te, spunând că-ți sunt cele mai fidele exponate pe care le-ai văzut, când de fapt, împăiați cu multă dizgrație, ei ți-ar suci gâtul cu prima ocazie. E mai greu de intuit motivul. Fiecare, cu două mâini și două picioare, cu un cap pe umeri și ceva, un minim de inteligență nativă, poate realiza ceva în viață. Dacă mai ai și-un dram de talent, atunci pachetul e complet și se oferă pe tavă altor invidioși.

Am detestat întotdeauna victimele, victimizații – toate lichelele care se uită la vecin și care nu-și văd firul uscat din propria grădină a neputinței și incompetenței. Poleiți cu modestie, specimenele-s în faza de înmulțire. Plâng și se dau de toți pereții, aleg cele mai simple variante de culpabilitate și mereu explicațiile lor se bazează pe vorbe știute și fumate deja de noi, ceilalți, cumva primate mai evoluate. Victimele caută victime la rândul lor. Caută să-și găsească prada și s-o adulmece cu farmecele lor, poate într-un final, mila va scoate la iveală anumite părți pozitive din ei și astfel vor avea câștig de cauză în anumite privințe.

Trăim într-o lume întreagă de victime. Demnitatea și fruntea ridicată au căzut în dizgrație. Hai că putem admite adulterul vis-a-vis de principii. Chiar și trădarea poate fi acceptată. N-am fi primii, de la Brutus până la conu Fănică, toți au trecut prin faza asta. Dar înjosirea și folosirea unor arme sentimentale e peste puterea mea de înțelegere!

Oricum ar fi, toți ne rănim unii pe alții. Mai devreme sau mai târziu, prin cuvinte sau fapte ajungem să suferim. Doar că suferința nu e niciodată o redută. Ea nu se câștigă și nici nu se oferă, la schimb, sub formă de răzbunare. Suferința e un semn al maturitații, este o necesitate, un bine pe care-i ideal să-l avem și să-l trăim pentru a ne creiona mai intens și mai desăvârșit profilul.

Asta-i lumea! Imperfectă și perfect de viciată încât să ne facem noi de cap prin ea. Moral ar fi să spunem că luptăm pentru ideal. Nu, cu bun simț, cerem o cumpătare de la toate. Nu vrem nici spiritualitate nici desfrâu, nici o extremă nu poate face bine, în schimb nu mai vrem statui de ceară printre noi, gata să ne-atace, să ne lovească și să ne cucerească dramul de bunătate! Restul capitolelor le vom scrie noi. Cu punct și literă mare, de la capăt. Măcar atât știm, unii dintre noi, să scriem corect!

Imaginile aparțin maestrului IOAN SULEA GORJ

 

O inima ce bate pentru muzica- Loredana Groza

Una dintre cele mai fascinante povesti cu si despre succes.Pe scena, in familie, in viata.

Succesul unei dive

Deseori ma intreb ce este oare succesul? Cum se ajunge la aceasta stare si mai ales cum reusesti sa combati efemeritatea lui? Aceasta intrebare sta pe buzele multora iar raspunsul intarzie de cele mai multe ori sa apara.Prin a avea succes se intelege probabil munca, norocul si abilitatea de a sti sa pastrezi momentul, sa mentii starea si statutul pe care ti le ofera o reusita temporara.

Pentru cei mai multi dintre noi succesul se traduce simplu prin notorietate.Pentru Loredana Groza el reprezinta un fapt in urma caruia a cules o stare, mai apoi un obicei iar in final un destin armonios si glorios.

„Diva inamorata” a reusit sa isi exploateze performant succesul initial, sa-l fructifice si sa il faca sa lucreze constant in favoarea ei.Povestea Loredanei ne arata o noua definitie a reusitei, o noua dimensiune a notiunii si asta pentru ca a urmat cea mai importanta conditie pentru atingerea ei: perseverenta.

Loredana Groza este una dintre acele persoane care stiu foarte bine ce vor si stiu ce sa faca pentru a obtine acele lucruri.Dar daca astazi se spune despre ea ca este o artista de succes, este pentru ca stie in primul rand sa riste si sa se reinventeze.

Pentru ea succesul este doar o stare de spirit, pe care e necesar sa o mentii vie in permanenta pentru a fi impacat cu sine si pentru a darui celor care cred in tine si care te apreciaza ceea ce asteapta.

Intr-o societate in care accentul se pune exclusiv pe aspect si pe valorile de suprafata, Lory este artistul pentru care actul creatiei atinge cote maxime.Nebunia si devotamentul cu care isi face meseria, profesionalismul si cel mai important, talentul dus in zone de genialitate, fac din ea un artist desavarsit si un icon pentru intreaga industrie muzicala din Romania.

Ar trebui sa fie principalul produs exportat de tara noastra in afara, in loc de Inna sau Alexandra Stan si asta pentru ca magnetizeaza publicul inca de la prima aparitie, canta fascinant live iar show-urile ei reprezinta experiente magnifice, pline de culoare, visare, sentimente contrastante si emotie.Si asta pentru ca a devenit vedeta in perioada in care era destul de dificil sa ajungi la acest statut.

Vocea ei suna divin pe acorduri difuze de chitara,iar puterea din ea si gramul de exhibitionism transforma intreg actul artistic intr-o lume noua, completa si complexa.Fie ca e pop, rock, jazz, folclor, etno sau dance, adaptabilitatea Loredanei face ca fiecare dintre aceste curente sa se muleze perfect pe constructia ei si pe cerintele celor ce o asculta, ii cumpara muzica si o apreciaza.

Nu cred ca exista un motiv pentru care sa spui NU Loredana.Doar daca esti surd, sau ignorant.Cu siguranta nu este pe placul tuturor, dar tocmai asta o face unica.Versatilitatea si dorinta de a acoperi cat mai multe zone.Unele dintre ele neexploatate pana la ea.Iar unicitatea apare in momentul in care fiecare abordare atinge pe alocuri perfectiunea.

A fi fan „Fata cu sosete de diamant” nu inseamna neaparat a fi obsedat.Ci pur si simplu a recunoaste atribute esentiale ca valoarea, talentul si dorinta de a persevera.Iar cand toate acestea sunt imbinate cu muzica diversa,de calitate provenita din „Iubiland”, lumea plina de mister, ritm, magie si sunete alerte a Loredanei, nu poti decat sa afirma ca nu exista un motiv concret sa nu iti placa Loredana.Sau sa nu spui wow la fiecare aparitie atent studiata, fapt ce denota respect fata de public si fata de sine, incredere si mai ales seriozitatea si dementa cu care incerci sa creezi ceva ce nu are precedent in lumea ta artistica.

Este intr-o continua cautare, de frumos, de trecut o mare, de inovativ, de un soare si asta o face sa treaca cu gratie peste tot ce ar putea sa ii perturbe linistea interioara.Cautarea devine si sursa de inspiratie pentru fiecare produs realizat de ea.

Reusita se masora in timp

Drumul Loredanei a fost unul armonios, plin de reinventari care nu au facut altceva decat sa o mentina in fruntea topurilor si sa ii scota la iveala firea cameleonica.Drumul sau lin a inceput din Onesti si a crescut frumos, lansandu-se in anul 1984 la spectacolul „Steaua fara nume”, fiind descoperita de Titus Munteanu si Marius Teicu.

Loredana a devenit rapid un star al vremii,care reusea sa stranga in cateva zile stadioane intregi doar cu un singur nume pe afis. Din acel moment,totul a devenit clar si fara cale de intoarcere, pentru ca Loredana este singurul artist roman care poate fi ascultat atat pe discurile de vinil cat si in cluburi, la magnetofon sau la platane, pe i-pod sau la radio.

Si astazi e la fel,nimic nu s-a schimbat,caci este plasmuitoarea esteticului muzical romanesc actual,enigmatica si in acelasi timp exuberanta, magnetizanta.Si e cu atat mai geniala cu cat timpul isi pune pregnant amprenta asupra lumii si vietii, iar ea devine tot mai actuala, dezvoltand noi trenduri.Si-a dezvoltat cariera pe mai multe planuri, de la muzica la televiziune, pana la film sau publicitate.

A colaborat cu artisti internationali si a patruns in spatiul american unde si-a produs ultimele albume si unde este extrem de apreciata.

Pentru ea, reusita nu tine doar de notorietate si noroc.E nevoie de multa munca, a caror roade se vad in permanenta, si care o transforma intr-un model pe scena arlechinilor.Trece cu usurinta de la un stil muzical la altul, iar capacitatile sale vocale de necontestat au stat la baza mai multor coloane sonore pentru filme internationale precum „Modigliani”, „Fire and Ice”, „Happy Feet 2” sau „Are you ready for love”.

Este facuta pentru scena iar viziunea sa despre cum trebuie sa fie un artist reprezinta dovada clara ca doar prin munca poti mentine un succes dobandit la o varsta frageda.Este detinatoarea mai multor premii importante in materie de muzica si totodata singurul artist care a contribuit la dezvoltarea si implementare in Romania a genului etno-pop rock.A scos 19 albume solo de studio si a realizat peste 20 de videoclipuri.A colaborat pe rând cu Directia 5, BUG Mafia, Stefan Banica Jr, Marius Teicu, Adrian Enescu, Suie Paparude sau Dan Bittman

„Lumea Loredana” a caror porti ne sunt deschise in permanenta , ne introduce intr-o alta atmosfera care este ,de fapt,un recurs la valorile pure romanesti,nealterate, la muzica adevarata surprinsa in toate formele si ipostazele ei.”La Diva Inamorata” se disculpa previzibl,de la cantonarea in anumite genuri,de la kitschul unor pretinse trenduri muzicale in mare voga in Romania,reusind,astfel sa surprinda si sa creeze o emotie si surpriza asteptata de multi cu fiecare aparitie.

Fie ca e „Vocea Romaniei”, sau Teatrul de Opereta, sau platourile din Buftea sau o scena internationala,universul muzical  in care Loredana ne indeamna sa intram deschide cupola involburata a istoriei muzicii  readusa in actualitate prin sound-uri pure, noi, cu inflexiuni de jazz, opera si muzica balcanica.

Poate fi considerata o istorie muzicala completa, care decodifica cerintele si preferintele unui public cat mai larg,universal,pentru care  muzica nu are criteriu de identificare.Muzica e limba in care Loredana se exprima cel mai adecvant.

Este un „Suflet drag”, cu o familie care reprezinta totul pentru ea, cu o cariera desavarsita, care isi parcurge drumul catre succes prin putere si vointa, prin nebunia si profesionalismul cu care trateaza orice proiect, si cu un ideal ascuns in buzunar, iar „cu sapca pe o parte, se grabeste sa ajunga si mai departe.”

Cat mai departe, in timp, in noapte, caci e singura, nu isi doreste sa fie sa o sfanta si are „sufletul de vanzare” pentru toti cei ce ii vor spune „Buna seara iubito” la fiecare concert.Pana la final.       Narcis Avadanei